Scrisoarea unui soldat ucrainean pentru America: „Președintele vostru pare că a trecut de partea inamicului nostru. Ați fi acceptat ca un lider de-al vostru să-l fi sunat Bin Laden după 11 septembrie? Pentru că exact asta a făcut Trump”

Soldatul ucrainean Dmytro Tshetsky a postat, pe contul său de Facebook, un mesaj pentru Statele Unite ale Americii în care chestionează asupra gestului liderului de de la Casa Albă de a-l suna prima dată, pentru negocieri de pace, pe Vladimir Putin, pe care îl cataloghează drept „terorisul număul unu al lumii”. 

„America, am o întrebare pentru tine.

L-ați ales președinte pe Donald Trump. El a decis să-l sunt pe teroristul numărul unu al lumii – nu pentru justiție, ci pentru a negocia, tratându-l ca pe un lider legitim.

Ce părere aveți despre asta?

Ați accepta ca un președinte (american) să-l sune pe Bin Laden după 11 septembrie? Să stea de vorbă cu ISIS? Pentru că este exact ceea ce tocmai s-a întâmplat.

Am îngropat frați din cauza lui Putin, am văzut civili executați, copii striviți, familii nimicite. Și totuși, Trump – liderul vostru – i-a oferit acestui monstru un loc la masă.

Timp de trei ani, Ucraina a luptat pentru supraviețuire în prima linie a libertății. Americanii au fost alături de noi și le sunt recunoscător. Dar acum, președintele vostru pare că a trecut de partea inamicului nostru.

Așa că întreb din nou – America, ce părere ai despre asta?”, a scris Dmytro Tshetsky.

Ați auzit măcar de Memorandumul de la Budapesta?

Aveam bombe nucleare. Aveam bombardiere strategice. Aveam puterea nimicitoare pentru a ne asigura că nimeni nu va îndrăzni vreodată să ne atingă. Și am renunțat la toate astea. Nu pentru că am fi fost slabi. Nu pentru că am fi vrut. Ci pentru că ni s-a promis securitate. Statele Unite, Marea Britanie și Rusia au jurat că, dacă ne dezarmăm, frontierele noastre vor fi protejate. Că nu va trebui să luptăm singuri.

Și acum? Suntem în lupta vieții noastre. Orașe întregi șterse de pe hartă. Mii de morți. Copii răpiți. O invazie la scară largă chiar de către țara care a semnat acel acord. Și ce primim? Niște resturi de armament vechi de 60 de ani uitate prin depozite, trimise la grămadă în timp ce politicienii dezbat dacă le „merităm”.

Scutiți-mă de discuția despre „ajutor”. Nu „ajuți” pe cineva pe care l-ai lăsat fără apărare. Nu arunci resturi unei țări pe care ai jurat să o protejezi.

Dacă cuvântul Americii ar fi însemnat ceva, nu am fi avut această conversație. Dar aici am ajuns. Așa că spuneți-mi – dacă garanțiile superputerii mondiale se prefac în pulbere în momentul în care sunt inoportune, ce mai înseamnă ele?

Citeste mai multe AICI

About The Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *