Imagini inedite – Rețeaua de tuneluri de sub Palatul Culturii. Sunt planuri de amenajare ca muzeu: când ar putea fi vizitate?
Ați auzit de celebrele tuneluri de sub zona centrală a Iașului? Zona Sărărie, Copou, Tătărași, dar și bulevardul Ștefan cel Mare sunt pline cu asemenea hrube. Experții spun că acestea sunt, de fapt, pivnițe, iar zona centrală a Iașului arată ca un „șvaițer” în partea subterană.
Astfel de pivnițe au fost descoperite inclusiv sub Palatul de Cultură, în anul 1906, de către arhitectul Ion D. Berindey, care le-a acoperit cu cărămidă. Pivnițele de sub Palat ar fi construite încă de pe timpul lui Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, aproximativ în anul 1630. În partea din stânga a clădirii (spre Teatrul Luceafărul), în subteran, au fost găsite în 2006 mai multe tuneluri, însă nu au fost explorate decât parțial, fiind conservate. Acum, actualii reprezentanți al Palatului Culturii vor să le „dezgroape”, la propriu, și să le amenajeze pentru a găzdui, ca muzeu, tezaurul din aur al Iașului.
Cercetătorul Mădălin Văleanu despre rolul pivnițelor. „Se interconectau”
Potrivit istoricilor, pe vremuri, în urmă cu două sute de ani și peste, locuitorii Iașului aveau casele în partea colinară a orașului, adică centrul orașului din prezent. Mai concret, în Copou (care a fost de altfel, în trecut, un sat cu acest nume), Păcurari, Tătărași, Târgu Cucu, Elena Doamna, Bucșinescu sau Podu Roș. În acele timpuri, la venirea anotimpului rece, locuitorii trebuiau să aibe pivnițele pline cu provizii.
Oamenii nu aveau frigidere, ca în prezent, iar mâncarea trebuia depozitată undeva. Vinul se depozita într-un loc, iar carnea sărată, brânza sărată, murăturile în altă parte. Și asta când începea zloata de toamnă, iar transportul nu se mai putea face pentru aprovizionare. Așa că toți își făceau pivnițe, iar uneori acestea se interconectau. Piatra cu care era boltită pivnița se aducea cu carul cu boi, de la Pietrărie, de pe Bucium. Oricum, nu există pivnițe în zona Bahluiului”, ne-a spus Mădălin Văleanu, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași (Palatul Culturii).
Oamenii nu aveau frigidere, ca în prezent, iar mâncarea trebuia depozitată undeva. Vinul se depozita într-un loc, iar carnea sărată, brânza sărată, murăturile în altă parte. Și asta când începea zloata de toamnă, iar transportul nu se mai putea face pentru aprovizionare. Așa că toți își făceau pivnițe, iar uneori acestea se interconectau. Piatra cu care era boltită pivnița se aducea cu carul cu boi, de la Pietrărie, de pe Bucium. Oricum, nu există pivnițe în zona Bahluiului”, ne-a spus Mădălin Văleanu, cercetător în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași (Palatul Culturii).
Palatul Culturii de deasupra hrubelor, una dintre cele mai frumoase clădiri din țară
Palatul Culturii din Iași este unul dintre edificiile emblematice nu numai ale Iașului, dar și ale României: un simbol al Moldovei și al patrimoniului cultural național. Construit pe locul fostului Palat Domnesc medieval, acest monument impresionant îmbină stilurile neogotic, neobaroc și romantic, fiind una dintre cele mai frumoase clădiri din țară.
Proiectul Palatului Culturii, construit pe locul Palatului domnesc, a fost realizat de arhitectul Ion D. Berindey, unul dintre cei mai importanți arhitecți români ai vremii. Lucrările de construcție au început în 1906, dar, din cauza Primului Război Mondial, palatul a fost finalizat abia în 1925, fiind inaugurat oficial pe 11 octombrie 1925 de regele Ferdinand I al României.
Construcția a fost ridicată pe ruinele vechiului Palat Domnesc al Moldovei, demolat în secolul al XIX-lea. Palatul este un exemplu impresionant al stilului neogotic flamboyant, având o fațadă ornamentată cu detalii arhitectonice complexe, turnuri și ferestre gotice. Un detaliu distinctiv este ceasul din turn, decorat cu figuri de cavaleri medievali și care la fiecare oră redă „Hora Unirii”.
Citeste mai multe AICI
About The Author
