Femeie de 49 de ani salvată în ultima clipă de o tânără doctoriță care a fost la locul și timpul potrivit
O coincidență fericită a făcut ca persoana potrivită să fie la locul potrivit. O femeie de 49 de ani, aflată afară împreună cu tatăl său bolnav, de care avea grijă, s-a prăbușit brusc la pământ. Norocul ei a fost că în apropiere se afla Delia Lionov, medic rezident cardiolog în anul trei, care tocmai ieșea din tura de la Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. Spiridon” din Iași. Deși era vizibil obosită, aceasta a intervenit prompt și i-a salvat viața femeii.
„Eram pe Esplanada Oancea când am văzut o femeie, din câte am înțeles din Galați, care era alături de tatăl ei bolnav. La un moment dat, s-a prăbușit la pământ și s-a învinețit foarte tare. Din fericire, în apropiere era o rezidentă care a reacționat imediat. A intervenit și i-a acordat primul ajutor până a sosit ambulanța. Din ce am văzut, femeia părea într-o stare destul de gravă și nu și-a revenit acolo pe loc, dar sunt convins că intervenția rapidă a tinerei i-a salvat viața”, a declarat Tiron Constantin, martor la eveniment.
Delia a început cu masajul cardiac extern
Delia povestește cum, în jurul orei 16, se întorcea de la spital spre casă când, în curtea interioară a unui bloc, a observat o femeie care s-a prăbușit brusc la pământ. Realizând gravitatea situației, a alergat imediat spre locul incidentului. După ce a sunat la 112, aceasta a verificat semnele vitale ale femeii, care inițial respira, dar prezenta semne de afectare neurologică. Delia a observat că femeia avea convulsii și a așezat-o în poziția laterală de siguranță și a continuat să-i monitorizeze funcțiile vitale. La scurt timp, însă, femeia nu mai respira, fapt pentru care a început manevrele de resuscitare. A început cu masajul cardiac extern, aplicând cunoștințele sale medicale timp de zece minute, până la sosirea echipajului medical.
„În timp ce efectuam manevrele de resuscitare, era o doamnă lângă mine și am rugat-o să urmărească ceea ce făceam, în caz că aș fi obosit și ar fi fost nevoie să preia compresiile. Din fericire, nu a fost cazul, pentru că ambulanța a ajuns la timp. Când am ajuns, avea puls, dar după aproximativ 3-4 minute, pulsul a dispărut și a fost nevoie să încep manevrele de resuscitare. Privind retrospectiv, m-aș fi așteptat să mă panichez în acel moment. Totuși, pusă în fața situației, nu am simțit deloc panică. Dimpotrivă, am reușit să îmi blochez orice gând sau emoție negativă. Am acționat ghidată de pregătirea acumulată la cursuri, de experiența practică din spital și de lucrul cu pacienții în stare critică. În cadrul secției de terapie intensivă și al Clinicii de Cardiologie, întâlnim frecvent astfel de situații, în care pacienții se pot agrava brusc. Toate aceste experiențe m-au ajutat să îmi păstrez calmul și să mă concentrez exclusiv pe ce aveam de făcut pentru a o ajuta pe doamna respectivă. A fost, într-adevăr, o conjunctură favorabilă supraviețuirii, din toate punctele de vedere”, a explicat Delia.
Prof. dr. Diana Cimpoeșu, medic șef UPU-SMURD Iași explică faptul că timpul joacă un rol important în cazul unui stop cardiac. Există pacienți care, chiar dacă au fost resuscitați, pot suferi daune grave dacă au stat în stop mai mult timp, chiar și câteva secunde pot face diferența. În acest caz, femeia a avut noroc că a fost identificată rapid și a primit intervenția imediată. Dacă resuscitarea începe în primele 3-4 minute, șansele de supraviețuire sunt de până la 80%, iar intervențiile ulterioare, cum ar fi preluarea de către echipa de terapie intensivă și transportul către secția de cardiologie, sunt esențiale pentru șansele pacientului. Totuși, medicul spune că există și cazuri în care, chiar dacă intervențiile sunt corecte, dacă trec 10-15 minute fără aplicarea compresiilor toracice, riscurile devin mult mai mari. Dacă timpul fără resuscitare ajunge la 30 de minute, pot apărea leziuni neurologice grave, care pot duce la comă sau la un statut vegetativ, ce poate dura zile, săptămâni, luni sau chiar ani. Aceasta spune că sunt exemple de pacienți care, în ciuda unui timp îndelungat de resuscitare, s-au recuperat parțial după două sau trei zile, dar există și cazuri în care pacienții rămân în stare vegetativă timp de 20 de ani fără nicio recuperare cerebrală. Medicul subliniază că, în cazul acestei paciente, există riscul ca ea să nu fi supraviețuit sau să fi rămas cu o afectare neurologică severă, ceea ce ar fi făcut imposibilă o viață normală.
Citeste mai multe AICI
About The Author
