Evazionist cu patru clase cercetat pentru un tun de două milioane euro, scăpat printre degete de Justiție
Justiția a scăpat printre degete un evazionist cu doar patru clase, care a produs bugetului o pagubă de peste două milioane euro.
Ancheta procurorilor a durat 6 ani, iar când dosarul a ajuns în instanță, deja începuse să adie vântul prescripției. Inculpatul a tras și el de timp cât a putut, iar nu după multă vreme, a putut cere încetarea procesului. Pentru a-și recupera prejudiciul, statul poate încerca să-i vândă palatul de peste 600 mp din Lunca Cetățuii.
Justiția s-a mișcat mai greu decât un melc
Conform procurorilor, modul de lucru al lui Ferdinand Stănescu a fost unul standard. În calitate de administrator al unei firme, el a înregistrat în contabilitate, în perioada mai 2012 – decembrie 2013, achiziții fictive în valoare de peste 40 milioane lei. El a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 11,44 milioane lei, reprezentând impozit pe profit și TVA de plată. Fiscul evaluse chiar prejudiciul la 22,4 milioane lei, dar procurorii Parchetului de pe lângă Tribunal nu au recunoscut decât jumătate din sumă.
Ancheta procurorilor a început în 2016, iar dosarul a fost înaintat instanței în iulie 2022. La acea dată, Curtea Constituțională (CCR) pronunțase deja o decizie prin care erau practic înjumătățite termenele de prescripție a răspunderii penale. Pentru evaziune fiscală cu un prejudiciu depășind o jumătate de milion de euro, Ferdinand Stănescu risca o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare. În cazul său, termenul de prescripție se împlinea în decembrie 2023, respectiv la 10 ani după ultima faptă consemnată în rechizitoriu. Până la sfârșitul lui 2023, procurorii trebuiau să obțină o condamnare definitivă sau Stănescu scăpa de griji.
Inculpatul a reușit să țină dosarul în camera preliminară, în care este analizată legalitatea rechizitoriului, doar trei luni. Ulterior, în timpul judecății propriu-zise, a cerut un termen pentru a-și angaja un apărător, apoi altă amânare, pentru a-și exprima poziția procesuală. După o profundă chibzuință, inculpatul s-a decis să nu-și recunoască vinovăția. Dacă ar fi făcut-o, ar fi obținut o pedeapsă mai ușoară, dar ar fi fost sigur condamnat. În lipsa recunoașterii însă, procesul se prelungea.
Citeste mai multe AICI
About The Author
